Ședința de investire la Capșa Mică, cu năbădăi

Dragi prieteni, doar cu dumneavoastră împreună vom depăși necazul pandemiei. Poate și cu cei care au deja experiență în viața de dincolo. Oameni pe care i-am cunoscut, i-am iubit, le-am regretat plecarea dintre noi. Se apropie finalul unei cărți în care am căutat să reînvii pe  niște oameni care mi-au fost dragi, care, văzându-i pe stradă, ochii se dilatau pentru că știau că sunt dragi sufletului. Dacă îi hărțuiesc în cele scrise, cu iertare, așa i-am știut. Dacă doriți să le construiți un bust, o statuie ori un tom întreg cum laude, o puteți face.   

 

Ședința de investire la Capșa Mică, cu năbădăi

 

Mihnea Petru Pârvu pleacă trist din această adunătură de artiști de bucovineni plini de sine.  La o adică, a ținut la toți în felul său mai bucureștean, mai  panait istratian, mai dunărean. Accentul doar i-a lipsit pentru o integrare deplină în versiunea bucovineană a proiectului Capșa, redenumită în vechea capitală a Moldovei, la poalele Cetății de Scaun, ”Capșa mică”.

Mihnea s-a dus repede din mijlocul artiștilor bucovineni frustrați  și a plecat în pelerinajele sale post mortem, să caute alți mateloți pentru echipajul  care va fi să poarte o corabie a sa, pe șuvoaiele imprevizibile ale Styx-ului.

În cvartal, pe băncile cele noi puse de primărie, pipăind cu tălpile pantofilor de carton  pavelele care au înlocuit marmura și travertinul crăpat, de tristă amintire, toți eroii acestei scurte povești păstrează un moment de reculegere, înghiontindu-se uneori unul pe celălalt, să vadă dacă mai sunt în moarte alături, cum au fost și în viață.

Gură spurcată aveți, artiștilor, de aceea m-am tot ferit de voi, constată cu ceva amărăciune Florin Hău, arheologul. Omul acesta a venit de la București,  să vă  vadă cum vă sfădiți între voi? În fine. Să terminăm întâlnirea noastră cât de cât onorabil, că se crapă de ziuă. Nu mai contează cine a fost cu ideea, că o fi Cozmei, Ciornei, Geu,  Gurtesch, Huzdup, VV, Roșca sau alții, haideți să facem ședința. Eu nu vreau funcție, Geu e potrivit să deschidă discuțiile, că a scris o broșură despre mine.

Eu, onorat auditoriu, aș accepta că Mugur Geu să declare deschise lucrările ședinței, dar să nu mai candideze pentru vreun mandat. A lui a fost ideea, recunosc, dar a încurcat cu totul dosarul Capșa Mică, și, înainte de a descâlci ițele acestuia, s-a și dus la groapă.

Minoritarule! Nu te băga! Se adresează cu mult afront amicului Dante Gurtesch, înfofolit în parpalac.

 Geu, mai să-i tragă un dos de palmă, dar renunță, sub privirea încruntată a doctorului arheolog Florin Hău.

Mugur Geu trage aer printre coaste și rostește aceste cuvinte:

Dragi camarazi într-ale artei! Trec cu vederea nestăpânita idiosincrazie a amicului mai tânăr într-ale eternității, Dante Gurtesch!

Îi va veni și lui vremea deplinei maturizări!

 Dar noi aici, ca artiști responsabili și de o parte și de cealaltă a barierei dintre viață și moarte  (VeVe-ule, fii  atent  că te-am pomenit implicit, fiind tu singurul dintre voi trăitori în trup de carne,  care poți asista la această întrunire, să-mi faci măcar o integramă și tot în paranteză, și viermii ăștia care ne gâdilă la Pacea pe la subțiori spun că și-ar toci caninii degeaba în ciolanele tale),  da, noi suntem adunați ca să nu fim împrăștiați!.

 Pentru ca să alegem noua conducere a cenaclului literar – artistic Capșa Mică, într-un nou format, unde morții și viii, fără nici un fel de discriminare, să aibă acces direct, ca la Junimea: intră cine vrea, rămâne cine poate!

 Iar eu îmi depun candidatura încă odată, nu că vreau cu tot dinadinsul, dar la noi între ai noștri, așa ești respectat: dacă nu ești șef, degeaba faci umbră pământului. Am argumente convingătoare, citate  de la Salam, Minune, De la Vâlcea și câți alții. Vi le pot prezenta de pe stick, dacă aveți laptop-urile la voi…

Geule, ne-ai convins, închide expozeul   Ioan Cozmei, făcând un pas înaintea mulțimii de artiști nedumeriți. Dacă toți cei prezenți sunt de acord,  eu ca activist cultural cu state vechi, propun să preiau conducerea ședinței  acesteia de sub magnoliile îmbobocite de toamnă.

Și  în această calitate, pentru a economisi voturile, zic eu că ar fi bine să – l votăm pe Mugur Geu  președinte iar pe Dante Gurtesch secretar general, al Cenaclului trans-dimensional , metafizic, inter-lumi,  transcendental, pitoresc, interconectat, enervant, eteric și material totodată, Capșa Mică! Sunteți de acord?

Da! Da! Da! etc., au venit răspunsurile aproape unanime și consensuale.

Doar Geu a regretat în gând că a fost ales doar pe funcția onorifică, pe care o tânjise de altfel:

Suna mai bine secretar general decât președinte. A mormăit el.

Taci din gură brunetule! Eu sunt acum șeful executivului! I-o întoarce  Gurtesch.

Nazistule! Se repede Geu.

Toleratule! Răspunde Gurtesch.

Gura! Că vă iau chiar acum funcțiile înapoi! Calmează atmosfera Ioan Cozmei.

Am înțeles șefu! Să trăiți! Se resemnează cei doi lideri nepereche.

(Mulțumesc domnului Cristi Vasilcău, pentru cuvântul recuperat!)

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *