ȘERPĂRIA DE PE STRADA VASILE BUMBAC, FOSTUL COMPLEX ”GLORIA”
Atitudinea superioară a unor autohtoni care au făcut bani și care au fost recomandați pe primele pagini ale ziarelor ani în șir, provoacă de-acum pe unele locuri, dezgust. Acele povești cu băiatul sărac nemulțumit de orânduirea socialistă, plecat pe cont propriu în Europa, de unde s-a întors după ce comunismul a picat, pentru a dezvolta afaceri în locurile de baștină sunt de notorietate.
Promovate contra cost de revistele economice tot mai nereprezentative pe piața presei tipărite, afacerile și modelul oferit de aceștia pentru presa tabloidă au convins sumedenie de români, parte dintre ei suceveni, că ”se poate”. Pentru unii, trans-oceanicul vis american a devenit un mai micuț „vis românesc”. Pentru milioane de români, ceea ce este denumită acum ”Diaspora”, a reprezentat o șansă spre mai bine. Dar nu despre diasporenii actuali este vorba în acest text.
Printre primii dintre cei care și-au încercat norocul dincolo de granițe, s-a numărat și un sucevean, plecat în străinătate înainte de 1989, unde a muncit ce a prins, până când a deprins meserie într-o ”gelaterie”, cum singur mărturisea de fiecare dată tuturor reporterilor care îl intervievau cu prilejul topurilor publicate în coperți aurite de revistele economice, el fiind desemnat mereu cel mai bogat sucevean din ultimii ani. De acolo, cu meseria gata învățată, s-a întors în locurile sale de baștină și a pus la care o afacere cu înghețată care, spre cinstea și prin munca lui și a oamenilor care și-au pus la dispoziție talentul în această minunată afacere, a devenit cea mai tare din țară. Publicațiile de can-can nu mai pregetau să-i urmărească pașii prin țară și străinătate, avioanele cumpărate, cursele efectuate cu acestea spre Monte Carlo la nunți de familie. A fost ales lider în cadrul organizațiilor oamenilor de afaceri din Suceava și din țară, a devenit vedetă. A sprijinit activități sociale și a sponsorizat activități culturale, în limite bine calculate, și-a plătit contribuțiile la stat și la bugetul local, ca oricare, după venit.
A făcut și alte afaceri, separat de cea care i-au adus profitul cel mai important – industria înghețatei. Una dintre acestea a reconfigurat notorietatea afaceristului care a reinventat industria înghețatei la Suceava și în România. Împreună cu un partener, a cumpărat hotelul – restaurant ”Gloria”, acum un an și jumătate. S-au dărâmat construcțiile vechi iar toți locuitorii din centrul civic al municipiului reședință de județ se așteptau ca cei doi investitori să pună în loc ceva. A trecut un an, este pe cale să se scurgă și cel de-al doilea iar terenul pe care se promitea reconstrucția unor clădiri care să reconfigureze arhitectonic centrul civic al orașului, bălăriile, arbuștii sălbăticiți, plopii repede crescători și alte plante și-a ridicat rapid coroanele, transformând micul peisaj dintre clădirile de pe strada Vasile Bumbac, din spatele Palatului Administrativ și din preajma acestuia într-un loc viran ori, cum spun unii locuitori cu state mai vechi în zonă, într-o ”șerpărie”.
Poate că nu scriam aceste rânduri dacă atitudinea acelui tânăr plecat acum zeci de ani peste hotare, acum om matur și potent afacerist n-ar fi fost disprețuitoare la adresa celor care locuiesc în acea zonă. Aceștia și-au pus întrebări, construind pe cont propriu răspunsuri dintre cele mai diverse legate de aparenta abandonare a suprafeței de teren pe cale altcândva trona, de bine de rău, complexul ”Gloria” ce a fost dărâmat. S-au născut astfel legende – ba că terenul a fost revendicat de cineva, ba că locatarii din zonă nu sunt de acord cu ridicarea unor clădiri care să le ia lumina din apartamente, ba că trebuie efectuate lucrări de descărcare de sarcină arheologică, în condițiile în care în perimetru ar fi existat un cimitir medieval, ba că trebuie respectat regimul de înălțime în raport cu clădirea Palatului Justiției, care este monument istoric.
La acest gen de întrebări, mult lăudatul întreprinzător care între timp și-a vândut afacerea cu înghețată de la Suceava a transmis că nu trebuie să intereseze pe nimeni ce se petrece pe terenul său, proprietate privată, a întrebat retoric dacă știm cu câți bani a contribuit el la bunăstarea sucevenilor și nu s-a arătat dispus să dea nicio lămurire privind destinul ”șerpăriei” de pe strada Vasile Bumbac, fostul complex ”Gloria”.
Asta e romanul…restul e poveste.
Serparie probabil ca este exagerat. Loc neingrijit, tocmai in buricul targului, este adevarat. Insa orice atitudine ar afisa proprietarul si cu oricat ar fi contribuit el de-adevaratelea la bunastarea sucevenilor, o anume autoritate, daca nu chiar mai multe, il puteau si il mai pot obliga sa igienizeze si sa intretina zona. Chiar plantand panselute, ca sa le miroase bine vecinilor si ca sa existe costuri si sa se simta omul obligat sa rezolve cat mai curand chestiunea. Sau, la fel, municipalitatea grijulie cu estetica locului si cu binele cetatenilor, sa-i cumpere terenul si sa-l transforme in parc. Tot asa cum o anume republica a confiscat terenul si din cimitir si ruine bisericesti medievale, precum zic unii, a facut …blocuri si Glorie!