”Și da, mai există speranță! Cel puțin câtă vreme există pompieri pe pământ”. Un subofițer din Fălticeni, aflat în timpul liber, a intervenit pentru salvarea unei fete implicată într-un accident petrecut la Ruginoasa

Pe contul de socializare al ISU ”Bucovina” Suceava, slt. Alin Găleată, purtătorul de cuvânt al acestei instituții, a transmis astăzi o altfel de informare, una de suflet, un mesaj plin de încărcătură emoțională care ne arată exact ce înseamnă să fi salvator. O meserie care se contopește cu viața.

Mesajul postat, în care este prezentată intervenția unui subofițer operativ de la subunitatea din Fălticeni, aflat în timpul său liber, care se întorcea dintr-o excursie cu rudele, pe care dăruirea l-a determinat să  acționeze pentru salvarea unei fete implicate într-un accident rutier, în localitatea Ruginoasa, din județul Iași, ne mai arată încă o dată ce înseamnă să fi salvator.

Redăm în cele ce urmează mesajul postat:

”Și totuși,
MAI există speranță…

Când toate știrile merg într-o singură direcție, iar cuvântul de ordine ce le caracterizează este INDIFERENȚA, primesc nenumărate mesaje care contrazic această stare, cel puțin din partea colegilor mei…

Adrian Stoica este subofițer operativ principal la subunitatea noastră din Fălticeni. Miercuri spre joi, puțin după miezul nopții, Adrian, împreună cu niște rude, se întorcea spre casă de la Aeroportul din Iași. 
Undeva, în apropiere de Ruginoasa, șoseaua era destul de liberă, dar la un moment dat, liniștea nopții a fost gonită de două BMW-uri care au trecut în viteză foarte mare pe lângă mașina lor. Două minute mai târziu, a văzut în depărtare girofarurile poliției. „I-au prins…” s-a gândit el. Însă, după ce s-au apropiat, bucăți dintr-o mașină erau împrăștiate peste tot, iar lanternele polițiștilor țeseau pe câmpul din zonă.

A oprit, și Adrian i-a întrebat dacă au nevoie de ajutor. Au răspuns că da, mai ales dacă are cunoștințe de prim ajutor. Paramedic cu state vechi, cu zeci de vieți salvate în timp, Adrian s-a îndreptat spre ei. 
Șoferul, aruncat la 10-15 metri din mașină, nu mai avea funcții vitale, cu leziuni grave…Nu-l mai putea ajuta…
S-a dus spre mormanul de fiare, care s-a oprit din răsturnare pe o laterală, unde a găsit o fată încarcerată, într-o poziție ce nu-i permitea să respire corect. Din contră, dacă ar mai fi rămas așa câteva zeci de secunde, i-ar fi fost fatal…

Adrian nu a mai stat pe gânduri. S-a strecurat prin luneta mașinii, printre împletitura de tablă, până la tânăra adolescentă, a poziționat-o corect și i-a susținut capul până la sosirea pompierilor militari din Pașcani. Practic, a fost extras odată cu fata, după ce s-a reușit descarcerarea ei. În tot acest timp, care a părut o veșnicie, mai ales că poziția în care se afla nu era deloc comodă, înțepat de fiare și de cioburi, Adrian i-a fost alături, ca un înger păzitor.

Pe drumul spre Fălticeni, a trebuit să o liniștească pe verișoara lui, care a rămas traumatizată în urma celor văzute la locul cumplitului accident.
Ajuns acasă, la 2 dimineața, a ieșit pe terasa casei, a băut o bere rece, meritată, și s-a dus să se culce liniștit…
(…)Îmi povestea că abia mai târziu, când se spăla, a văzut că era plin de sângele victimelor pe mâini, pentru că nu a avut timp să se protejeze, mai ales că viața fetei era în pericol iminent… Dragostea de semeni te face uneori să treci peste protocoale… Instinctul de salvator e mai puternic decât cel de conservare…

N-aș fi aflat despre fapta lui… Nu de la Adrian… Pentru el a fost „un simplu gest, pe care l-ar fi făcut oricine”, spunea el, după ce „l-am luat la întrebări”… 
Am primit un mesaj privat de la Vasile Lipovanu, șeful Gărzii de Intervenție Pașcani, subunitatea care a intervenit în acea noapte la accident. Colegul ieșean mă ruga să-i transmit lui Adrian mulțumirile familiei tinerei, dar și ale sale și ale colegilor săi … „Dacă fata va trăi, i se datorează numai lui, pentru că i-a acordat primul ajutor până la sosirea noastră…” „Felicitări tuturor! Facem o familie frumoasă noi… pompierii…”, mi-a mai scris Vasile.

Și așa este… Trăim aceleași emoții pentru colegii noștri, la intervenție, în orice colț al țării sau al lumii s-ar afla. Suferim pentru cei plecați dintre noi și ne unim să ajutăm atunci când unul dintre-ai noștri e în suferință… Suntem tăcuți, dar tăcerea noastră nu înseamnă că suntem cu capul plecat… Înseamnă înțelepciunea căpătată în miile de ore de intervenție, în nenumăratele salvări de vieți omenești, în clipele când moartea dansează braț la braț cu noi… Atunci când nimic altceva nu contează, decât menirea noastră de salvatori….

Și da, mai există speranță! Cel puțin câtă vreme există pompieri pe pământ…Indiferența nu „ne prinde” nicicum, așa cum nici pe Adrian Stoica nu l-a prins atunci când a intervenit, expunându-se fără să clipească, pentru a salva o viață…

Căci, nu-i așa? – CINE SALVEAZĂ O VIAȚĂ, SALVEAZĂ O LUME…”

Slt. Alin Găleată
Purtător de cuvânt ISU Suceava

sursa foto: ziaruldeiasi.ro

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *