…ȘI MODELUL AUTOHTON

Povestea începută cu plăcuțele suedeze de înmatriculare continuă.
Suedezii au oprit scurt și firesc circulația pe banda de ei deschisă – Poliția Română însă, nici vorbă. Și poate că, deși jenant, nici nu e chiar rău că se întâmplă așa. Poate că cineva onest și cu simțurile sănătoase, sătul de mistificări, pune în lucruri un revelator menit să facă anumite fapte mai greu vizibile să se arate în imagini limpezi și de neignorat. Altfel cum?
Auzi, interesat până la Dumnezeu și un pic mai sus de evaluarea publică pe facebook (!), purtătorul de cuvânt al Brigăzii de Poliție Rutieră a Capitalei, îi beștelește astfel pe cetățenii nemulțumiți care se exprimă pe pagina de socializare a IGPR:
“Pentru toţi care jigniţi şi urâţi Poliţia Română, vă rog ca data viitoare când aveţi probleme să apelaţi la oricine altcineva nu la poliţie! Când vă fură bunurile, când vă agresează pe stradă, când cineva vă înşeală, la accidentele rutiere când voi sau alţii aveţi nevoie de ajutorul poliţiştilor, vă rog să apelaţi la vecini, la popi, la rude, dar nu la poliţie!”
Știrile care se fac unde mai toate se întâmplă spun că un mesaj al Brigăzii Rutiere – în fapt, al unui alt purtător de cuvânt – asigură că aceasta, Brigada Rutieră, ”nu achiesează la cele transmise” și că ea, Brigada Rutieră, ”este și va rămâne în slujba cetățeanului”.
E comic și trist în același timp. Ai zice că e bine că nu ești bucureșten – de parcă brigada în cauză și oamenii ei n-ar fi aceiași și la fel peste tot. Pe cine să crezi, pe un polițist sincer la supărare sau instituția care se exprimă conform stas și se preface a uita că ea, ca instituție, este o abstracțiune și că devine concretă prin acțiunea oamenilor ei – care iată ce spun la supărare?…
Adică devoalează realități jalnice!
Nu cred că poate citi cineva această reacție și altfel decât în consternare. Și întrebându-te dacă acest polițist a fost însărcinat în condiții de suficientă responsabilitate cu misiunea de purtător de cuvânt și dacă în general misiunile se încredințează acolo în condiții de destulă responsabilitate. De asemeni, ba poate chiar în primul rând, dacă cel în cauză mai este acum polițist – dat fiind că ieșirea de felul acesta ar fi putut fi un gest de năduf premergător demisiei și în anunțarea acesteia. Sau a fost deja dat afară – nu din postul lui de purtător de cuvânt, ci din Poliție. Pentru că așa ceva nu este compatibil cu statutul de polițist și cu statutul Poliției. Nimeni nu poate obliga pe nimeni să fie polițist, iar Poliția nu este un ong care face sau nu face ceva după cum răsare soarele și bat vântul sau ploaia, cu responsabilitați, obligații, reguli de purtare de aceeași factură.
Poliția este rezultatul investirii și înzestrării în sensul cel mai propriu de către cetățeni a Statului cu autoritate, putere și mijloace pentru efectuarea, în numele cetățenilor, în folosul și spre binele acestora, a unui serviciu pe care cetățenii conchid că este potrivit să-l realizeze prin delegare. Iar Statul, mai departe, încredințează misiunea unui corp profesional special căruia îi stabilește cu precizie atribuții, competențe, norme, proceduri, acestea implicând libertăți, drepturi, limitări, recompense, sancțiuni. Adică Statul legiferează, organizează, supraveghează, evaluează și controlează spre a constata permanent că ceea ce au comandat și au plătit cetățenii se realizează întocmai permanent.
Și-atunci? Cum să te superi ca văcarul pe sat sau pe ciurdă?…

A.B.

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *