Suceava în vârtejul Revoluției. După 32 de ani
Au trecut 32 de ani de la acele zile cruciale pentru istoria recentă a României, din decembrie 1989, când fuga lui Ceaușescu, preluarea de către revoluționari a Televiziunii, numită de atunci liberă, și organizarea la ceas de seară a Frontului Salvării Naționale, au însemnat momentele culminante pentru ceea ce unii au numit Revoluție, alții evenimentele din decembrie ori, tot mai des de o vreme, lovitura de stat.
În Suceava, ca să parafrazăm pe principalul lider de atunci, revoluția a avut cursul specific, poate chiar original. Persoane implicate direct în evenimentele de atunci au avut prilejul să arate, pe îndelete, în deceniile care s-au scurs, cum au pus la cale, care au fost măsurile luate, cine au fost eroii locali, cine au fost dușmanii vizați, s-a vorbit mult despre organizarea de șantier și punerea în practică a revoluției locale.
Eu propun două texte, scrise de, să le zicem, antieroi ai revoluției. Și ei trăitori ai acelor clipe de maximă intensitate, care au simțit din plin efuziunea, adrenalina, spiritul unității pentru realizarea unui ideal. Nu au fost în avangardă, nici în al doilea ori al treilea rând ca importanță în suita de evenimente care s-au succedat cu mare repeziciune.
Unul dintre acești antieroi a fost talentatul gazetar Mugur Geu, abia ieșit din adolescență la vremea aceea, plecat acum dintre noi, dar care a avut într-o seară răbdarea, concentrarea și detașarea necesară pentru a așterne pe hârtie câteva scurte amintiri din de atunci, deloc măgulitoare în ceea ce îl privește. Textul a fost publicat mai întâi în ziarul ”Crai Nou”, a fost apoi preluat în volumul postum ”Lacrima și gargara” iar mai nou, în volumul ”O lume minunată”, semnat de autorul acestor rânduri.
Al doilea antierou, este, cu voia dumneavoastră, chiar subsemnatul. Pe acesta l-a prins revoluția doar biet muncitor printre cei câteva mii, de la mult ponegrita IFA. Are și el amintiri cu care n-ar avea de ce să se laude, din acele zile de pomină.
Primul text care va fi supus atenției dumneavoastră aparține lui Mugur Geu. Și se cheamă, cum altcumva: ”Io la revoluție”.
Al doilea text, ”Revoluționarii, teroriștii și sulfura de carbon”, aparține semnatarului.
Cu plecăciune pentru cei care au luptat și mai ales pentru cei care au murit atunci, pentru ca noi să putem scrie astfel de lucruri, pentru familiile lor și pentru toți cei care au crezut sincer în niște idealuri, propun totuși aceste două povești, pe care, spre a fi mai ușoară lectura, le voi publica separat.
O emisiune ”Povestea Vorbei” despre revoluția de la Suceava, care conține și câteva filmări din zilele acelea, singurele se pare, poate fi urmărită pe postul de televiziune Intermedia Suceava, la televizor, dar și pe facebook. (Neculai ROȘCA)
