Televizorul Lux. Poveste

Prin 1973 s-a pus curent pe Remezău. Doi ani mai târziu, în 1975, tata a cumpărat un televizor Lux, cât un dulap, cu carcasă de lemn furniruit, cu stabilizator de tensiune fiindcă și atunci, ca și acum, circularele și abricele duduiau la poale de pădure și destabilizau rețeaua. În 1990 m-am însurat. Mama ne-a dat televizorul Lux nouă, să-l aducem la Suceava, fiindcă tot nu vedea mare lucru la el. L-am adus cu vagonul de marfă, l-am pus în priză, cu antenă din aluminiu scoasă prin geamul de la micuța garsonieră și ne-am bucurat și noi, și vecinii. Când se strica lampa PL 500, o cumpăram cu, cât credeți? Fix cu 500 de lei de la meseriași. Când pica o rezistență, o înlocuiam cu sârmuliță moale, de legat fierul beton.

După trei ani, am oferit televizorul Lux, funcțional și cu piese de rezervă (un PL 500 ganț și un șomoiog de sârme de legat fierul beton) unui prieten, fiindcă apucasem să cumpărăm televizor nou, de fapt la a doua mână.

După doi ani, prin 1996, televizorul Lux cumpărat de tata în 1975 era funcțional. Nu se mai găseau lămpi, dar sârmele de legat fierul beton l-a ținut în viață pe ditamai obiectul de mobilier, acum folositor mai mult, ca și în tinerețe, pentru a susține mileul croșetat și peștele de sticlă.

Să nu ne mai râdem deci de vechile obiecte, fiindcă au fiecare povestea lor. Mai puțin cele semivechi, care sunt acum niște plăci de lipit pe pereți ori de pus pe suporturi prin sufragerii. Ca să vedem cât mai în detaliu cum se ceartă ai noștri de la putere sau din opoziție,  aventurile faimoșilor, episoadele cu numărul de la șapte mii de catralioane încolo din Tânăr și Neliniștit ori abandonurile enervante ale Simonei Halep.

 

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *