Mopan Suceava
Actualitate

Treabă de mântuială în parcul ”Sculptor Vladimir Florea”

Reabilitarea parcului ”Pictor Vladimir Florea” din fața Policlinicii centrale, aflat la doi pași de Primăria municipiului reședință de județ a fost anunțată de către viceprimarul municipiului Suceava, Lucian Harșovschi, ca unul dintre evenimentele investiționale demne de remarcat ale acestei toamne. Mai ales că lucrările s-au făcut cu banii municipalității, din fondul pentru reparații.
Am lăudat chiar această inițiativă, spunând că se pot face lucruri multe și bune și cu bani puțini. Acum simt nevoia să retrag o parte din afirmație. Ceea ce s-a realizat în parcul pensionarilor de lângă policlinică poate fi introdus în categoria ”lucrurilor multe”, chiar și în cea a ”banilor puțini”, dar în nici un caz în categoria lucrurilor ”bune”.
Oricine trece acum pe acolo, după ce meseriașii și-au retras organizarea de șantier din zonă, constată mai întâi că pavelele ce au înlocuit vechile plăci de marmură nu arată deloc spectaculos, scările și balustradele te duc mai degrabă cu gândul la imaginea strict utilitară a unui buncăr din beton iar băncile, ridicate pe postamente de ciment sunt atât de strâmb așezate din orice unghi le-ai privi, încât îți pui logica întrebare dacă meseriașii care le-au amplasat au avut cumva ideea unei minime geometrii în spațiu. Una e cu fundul prea în jos, alta cu fundul prea în sus, una e aplecată într-o parte, alta în cealaltă parte iar câteva dintre ele întrunesc în mod miraculos, toate aceste condiții concomitent.
În construcții, pentru a alinia ceva, încă din vremurile vechi, se foloseau bucăți de sfoară, echere, cumpene cu apă, furtunuri cu apă, fire cu plumb, instrumente s-ar zice, rudimentare, nicidecum aparate computerizate de aranjare în linie dreaptă a unor lucruri, cum avem la dispoziție astăzi. Și cu aceste instrumente rudimentare s-au construit piramide, grădini suspendate, temple majestuoase, catedrale uriașe, chiar și pe la noi biserici atât de bine și proporționat așezate încât ne minunăm fiecare de măiestria constructorilor, după sute și mii de ani.
Spre comparație, meseriașii angajați de primărie n-au reușit să pună măcar la sfoară băncile din parcul care poartă numele, să reținem, unui cunoscut sculptor sucevean, Vladimir Florea. Iar sculptorii sunt, precum știm, prin excelență oameni ai bunelor proporții.
Dacă mai adăugăm că parcul este căutat și de amatori ai jocului de table care obișnuiau să ia în stăpânire câte o bancă, pentru competițiile zilnice, vom vedea ce dispute se vor isca atunci când, din cauza pantei imprevizibile ale băncii, zarurile nu vor pica previzibil în cutiea care nu va sta orizontal și nu vor asigura șanse egale jucătorilor.

Mai adăugăm și starea deplorabilă a meselor de șah, preferatele unei alte categorii de cetățeni suceveni, plantate două pe iarbă, într-un loc numai bun de călcat în picioare noroiul ce se va forma în zilele ploioase ori praful din vremuri uscate, fiindcă ne îndoim că iarba va supraviețui prin preajmă iar a treia în mijlocul micii platforme cu pavele, fără pic de umbră. Tablele destinate acestui sport al minții, prinse pe mese, reprezintă ele însele o imagine clară a ceea ce se cheamă pe românește ”treabă de mântuială”, prin scorojeala inestetică, crăpături și murdărie ce le fac total nefuncționale.
Bucuroși sunt porumbeii orașului care au primit, după ce s-a împrăștiat sămânță de gazon pe unde s-a trecut cu lucrările, au hrană pe săturate acum , la mijloc de toamnă.

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *