UN VERNISAJ

Un vernisaj care putea să fie ca oricare altul, al unei expoziții găzduite pe câțiva pereţi puşi la dispoziţie cu generozitate de către o instituţie de pe frumoasa noastră planetă. Câteva zeci de tablouri, oferite publicului spre delectare şi meditaţie de un pictor atipic. La vernisaj au fost rostite cuvinte pline de sens de către specialişti în arta plastică, corifei ai culturii din mediul universitar planetar, cuvinte venite şi de la participanţii la vernisaj proveniţi din bogatul bazin al iubitorilor de artă locali. După luările de cuvânt clarificatoare, a urmat şi partea a doua, spre deliciul publicului iubitor de artă dar totodată doritor să cinstească evenimentul cultural şi să savureze micile oferte culinare prilejuite de acesta.
Tablourile pictorului atipic au răpit, este drept, îndeajuns de mult privirile participanţilor la vernisaj iar ulterior, vizitatorilor expoziţiei, pentru ca imaginile pline de vigoare din acestea să le rămână pentru multă vreme impregnate pe retină ori în component estetică a creierului.
Acel pictor atipic a atras însă atenţia opiniei publice, cu vernisajul lui. Câteva dintre privirile interesate au scanat de sus până jos, de-a stânga la dreapta şi invers precum şi de-a curmezişul, tablourile sale. Zadarnic specialiştii în artă plastică s-au întrecut în a comenta favorabil sau nu, valoarea acelor picturi, zadarnice au fost avalanşele de figuri de stil precum şi efortul exhaustiv al celor care au recomandat iubitorilor de artă să purceadă la identificarea sensurilor ascunse ori nu din fiecare tablou, zugrăvite cu multă meticulozitate de artistul plastic.
Sutele de vizitatori ai spaţiului ce a găzduit evenimentul artistic au plecat sau nu cu impresii din faţa acelor opera de artă. Curatorii acelor spaţii de expunere publică a unor producţii artistice au decis foarte repede că expoziţia trebuie anulată iar autorul, în cel mai scurt timp cu putinţă, va trebui să îşi dea jos tablourile de pe pereţi, pentru că, identificat în colțul dreapta jos, autograful pictorului atipic, conţinea, în opinia unor specialiști – analişti ai semnăturilor artiştilor, însemne care ar atenta într-un mod de neacceptat la sensibilitatea unor semeni. Fiindcă felul în care sunt caligrafiate unele litere din semnătură seamănă ori aduc, într-un fel uşor de confundat, cu însemne vechi, aparţinând unei culturi care era cât pe ce să dea peste cap civilizaţia umană. Desigur, se poate argumenta că o anumită grafie pentru litera z, de exemplu, ori pentru litera s, poate fi o licenţă artistică, o revigorare a unor grafii antice ori un element de originalitate ostentativ şi nepotrivit în timpurile noastre atât de zbuciumate. Doar că semnătura, folosită de ani buni de autorul tablourilor, n-a fost remarcată în celelalte expoziţii, până când specialiştii în identificarea marilor secrete pe care le poate ascunde autograful unui artist n-au dibuit controversata grafie, într-o expoziţie găzduită de un spaţiu public. Acceptând că acele semnături din josul tablourilor la care a muncit cam un an pot produce interpretări, pictorul a lipit plasturi colorați, chiar înainte de vernisaj, peste ele. S-a gândit că spectacolul vizual al expoziţiei propuse nu constă în semnătura sa ci în creaţia ca atare. Ochii vigilenţi ai specialiştilor în semnături de autor au reuşit totuşi să convingă câteva mâini îndemânatice, care au dezlipit plasturii nevinovaţi, lăsând goală, în toată splendoarea controversată, semnătura incriminată, care a fost pozată şi trimisă tuturor celor interesaţi în a-şi manifesta surpriza faţă de acele interpretabile însemne grafice conţinute. Pentru a curma scandalul ce s-ar fi putut isca pe acea planetă tolerantă cu multe chestiuni dar nicidecum cu pictorii atipici ce folosesc caligrafii atipice, artistul şi-a dat jos tablourile de pe zidurile clădirii publice, le-a pus în portbagajul maşinii şi le-a dus înapoi în atelier, acestea aşteptând, din întunericul unui dulap, oportunitatea unei alte expoziţii, pe o planetă vecină pe care încă nu se va fi aflat că în lumea de baştină a artistului, câteva capete de linii drepte, dacă sunt aşezate
într-un anumit fel, pot să însemne izbăvire iar dacă sunt puse în alt fel, osândă veşnică.
Neculai Rosca

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *