Mopan Suceava
Actualitate

VALENTIN POPA ŞI-A DAT DEMISIA JOI DIN FRUNTEA MINISTERULUI EDUCAŢIEI NAŢIONALE, AFIRMĂ SURSE OFICIALE DE LA GUVERN

Valentin Popa a avut joi dimineaţă o discuţie cu liderul PSD. El ar fi luat decizia după ce UDMR a cerut demisia sa.
Liviu Dragnea, a declarat joi că a discutat cu ministrul Educaţiei despre nemulţumirile minorităţilor şi a adăugat că, de data aceasta, liderul UDMR, Kelemen Hunor, are dreptate când spune că nu va discuta alte proiecte cu cei din coaliţia de guvernare până nu sunt rezolvate problemele din Educaţie.
Întrebat la Parlament dacă a discutat cu ministrul Educaţiei despre nemulţumirile celor de la UDMR, Dragnea a spus: ″Da, am discutat, dar nu e vorba numai de UDMR, este vorba de toate minorităţile, nu numai UDMR a ridicat (această problemă – n.r.), poate ei au fost cei mai vizibili, toate minorităţile au ridicat-o”. El a adăugat că aşteaptă soluţia la această problemă de la Guvern.
Dragnea a admis că de data aceasta liderul UDMR are dreptate când spune că între Uniune şi coaliţia de guvernare nu se poate discuta despre alte proiecte legislative până când nu se rezolvă problema din Educaţie. “De data asta are dreptate domnul Kelemen Hunor, are dreptate”, a afirmat Dragnea.
Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a declarat miercuri că până când nu se rezolvă problema predării limbii române în şcolile generale cu predare în limba maternă nu poate fi deschis subiectul colaborării parlamentare pe proiecte legislative cu PSD – ALDE.
Valentin Popa era ministru al Educaţiei din ianuarie 2018.
Vom reveni cu detalii.
Sursa: Pro TV

Please follow and like us:

4 comentarii la „VALENTIN POPA ŞI-A DAT DEMISIA JOI DIN FRUNTEA MINISTERULUI EDUCAŢIEI NAŢIONALE, AFIRMĂ SURSE OFICIALE DE LA GUVERN

  • ”Consider că limba română şi România nu sunt de negociat. Nu putem institui un monopol al predării limbii române la aceste clase de către învăţătorii care susţin orele în limbile minorităţilor naţionale. Solicitarea UDMR are un scop politic şi este mai degrabă centrată pe profesor decât pe elev. Toţi copiii din România trebuie să cunoască limba română pentru a avea o şansă să trăiască şi să muncească în România. Până acum, în 28 de ani, nimeni nu a luat vreo măsură pentru ca aceşti copii să înveţe mai bine limba română. Iată că prima încercare de acest gen este imediat solicitată a fi abrogată. Am fost la deschiderea anului şcolar în judeţul Harghita şi am intrat în trei clase a V-a şi a VI-a şi am încercat să dialoghez cu elevii în limba română, însă fără nici un fel de succes. Nici când am plecat şi am spus la revedere, elevii nu au răspuns decât după ce li s-a tradus şi au repetat salutul după profesoara de la clasă. Aceşti elevi făcuseră în conformitate cu programa timp de cinci – şase ani câte patru ore de limba română pe săptămână plătite de statul român suplimentar, peste salariul de bază al învăţătorilor. Cu toate acestea, nivelul de cunoaşte al limbii române era aproape de zero. Având în vedere că Ordonanţele de Urgenţă ale Guvernului trebuie aprobate de Parlament, îi invit pe toţi parlamentarii să viziteze astfel de clase, să încerce să vadă nivelul de cunoaştere a limbii române căpătat de elevi într-un sistem care se doreşte astăzi a fi conservat.” (Valentin Popa)

    Răspunde
  • Până la urmă tot de la limba română i s-a tras!
    Tare este ciudată și soarta asta. Auzi tu, să se supere el foc pe copii unguri ca nu stiu romaneste!

    Răspunde
  • Exministrul are dreptate, toți copiii trebuie sa invete limba romană.
    Altfel, iese ca in textul dumnealui: ”nivelul de cunoaşte AL limbii române”, în loc de ”nivelul de cunoaşte A limbii române”.

    Răspunde
  • Cred ca domnul ăsta care nu mai este ministru a incercat sa facă regulă cu parul, iar lucrurile delicate se fac delicat, inteligent, fără utilizarea mușchilor. S-a vorbit prin târg că s-ar pricepe la așa ceva și că ar avea înclinații în acest sens. De asemeni, că ar fi înzestrat cu ce trebuie ca să susțină că este alb ceea ce tu vezi bine că nu este alb.
    Problema e că pentru cineva care nu este legat prin sentimente de o limbă și de o cultură, limba respectivă nu este mai mult decât un instrument, o unealtă, precum cazmaua. Iar unealta îmi trebuie sau nu-mi trebuie, după cum eu insumi consider. Dacă mai am și motive de aversiune față de vorbitorii ei nativi și de statul lor, atunci capacul e pus. Și nu prea ar fi nimic de facut altfel decât cu mușchii, lucru care însă nu e prea conform cu civilizația și nu e cultural, nu este nici pedagogic. Nici cu domnul care a ministeriat educația națională nu a avut nimeni soluție atunci când dumnealui a învățat cum a învățat limba română, doar ca pe o ustensilă știrbă. Fie doar exemplul lui Gibs de mai sus și ajunge.
    În plus, precum se constată chiar acum, folosirea mușchiului iscă zarvă, face victime, devine un lucru foarte costisitor și poate naște monștri.
    Adevărat că limba română este limba oficială în România și că ea trebuie cunoscută la un anume nivel de către toți cetățenii români, iar statul trebuie să asigure această șansă (sau ”șansă”) în mod egal pentru toți. Cum a făcut-o statul și în vremea scolirii domnului fost ministru al educației. Fără succes.
    Dar aici este cheia. Există parcă la sfârșitul gimnaziului o testare națională, nu? Există și un bacalaureat, nu? Este adevărat că domnul fost ministru le-a luat, dar putea să nu le ia! Mai ales că nici pe Eminescu nu l-a citit conform programei școlare în chestiunea cu ”pamblica”.
    S-a interesat oare dumnealui în legătură cu promovarea acestor examene de către cei pe care vrea să-i oblige folosind parul să învețe ceea ce ei consideră, ca și dumnealui, că nu le trebuie ?
    Oare ei n-au dreptul să spere să ajungă profesori universitari, rectori, miniștri ai educației în România fără să cunoască o limbă consideră neimportantă chiar de către vorbitorii ei nativi până la orice funcție, grad academic, nivel de notorietate?
    În rest, chestia cu rămasul în țară – să fim serioși! Tot așa și cu poezia plină de lacrimi cu țara și limba care n-ar fi negociabile. Adică negociem calul, dar nu și muștele care îi dau târcoale?
    Dar aici probabil că era locul potrivit pentru folosirea cuvântului ”negociabil”, obligatoriu de pus pe masă în context.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *