Victor Iosif – ”Cronica școlii din Vicovu de Jos”
Victor Iosif face parte din categoria, tot mai restrânsă, a dascălilor cu vocație. Nu numai cu vocație pedagogică, cea de bun profesor în clasă, îndrumător cu bună intuiție în îndrumarea copiilor care vor putea face mai mult în viață decât chiar ei își închipuie. Victor Iosif este unul dintre oamenii, nu mulți la număr, despre care orice vicovean poate spune, mândrindu-se: A făcut ceva pentru satul nostru!
El este continuatorul vechii generații de dascăli din Vicovu de Jos, care nu s-au limitat doar la munca de catedră. De la Ioan Vicoveanu la Gheorghe Hrihor, Cleopatra Hrihor, Constantin Bolocan, Gheorghe Tudose, Vasile Cârstean etc.. Parte dintre ei au și condus destinele școlii din Vicovu de Jos, dar s-au aplecat și asupra muncii mai migăloase, de ”învățător al satului”, care se adresează nu doar pruncilor, ci și părinților, chiar bunicilor acestora, pe care îi învață, în egală măsură, despre Eminescu, Creangă, Coșbuc, Caragiale dar și despre alți oameni de seamă ai locului și ai țării. În același timp, caută printre izvoadele vechi istorii ale comunității, culeg datini, tradiții, obiceiuri, povești adevărate ori legende despre oamenii care au trăit cândva pe meleag, consemnându-le spre neuitare.
Cartea profesorului Victor Iosif ”Cronica școlii din Vicovu de Jos”, publicată în această toamnă la editura PIM din Iași, având redactor de carte pe universitarul ieșean dr. Vasile Diacon, cu sprijinul Primăriei comunei Vicovu de Jos și al Școlii Gimnaziale ”Ioan Vicoveanu”, este, fără îndoială, printre puținele lucrări de acest fel publicate la noi în țară, doresc să cred, poate cea mai valoroasă.
Dincolo de condițiile grafice deosebite, de care a avut grijă editorul, cartea este atât de meticulos construită și atât de bine documentată încât s-ar zice că este deja îndeajuns: un volum cuprinzător, o istorie aproape exhaustivă a Școlii de la Vicovu de Jos. Dar la toate aceste aprecieri trebuie adăugat talentul literar al lui Victor Iosif, modul captivant în care datele istorice de cele mai multe ori seci, sunt îmbrăcate de autor în frumoase haine, spre plăcerea lecturii.
Victor Iosif este cronicar, dar este și scriitor. Dovada o avem la îndemână: Volumul de amintiri ”Vocația unei vieți banale”, publicat acum doi ani tot la Editura PIM, este o carte pe care greu o lași din mână, odată ce i-ai deschis paginile.
Mai multe despre Victor Iosif? El a coordonat, cât era în activitate, revista școlară ”Generații” a Școlii ”Ioan Vicoveanu”, el a publicat jurnalul luptătorului anticomunist vicovean Vasile Motrescu, el a cules mii de pagini și mii de minute de înregistrări audio și video cu amintiri ale sătenilor cei bătrâni din Vicovu de Jos, salvându-le de la uitare.
Să ne întoarcem la cartea cea nouă. De fapt, nu este tocmai nouă, pentru că o primă ediție a ”Cronicii școlii din Vicovu de Jos” a fost tipărită în 2011, la Editura Septentrion din Rădăuți, sub egida Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina. Este totuși nouă, pentru că în răstimpul celor 12 ani care s-au scurs de la prima apariție, Victor Iosif a adăugat în lucrarea sa monografică noi și noi informații, iar pe cele vechi le-a revăzut și completat.
Ce aflăm din carte? Mai întâi că școala din Vicovu de Jos are un trecut bicentenar, fiind prima dată atestată în anul 1804. Jumătate din această perioadă în vremea ocupației austrice, mai apoi în România, după Marea Unire, continuând cu perioada comunistă și, desigur, cu cea contemporană. Iar autorul oferă informații nu numai despre funcționarea acesteia, el construind și cadrul istoric în care s-a înființat, a funcționat și s-a dezvoltat școala vicoveană. Baza bibliografică solidă conferă acestei istorii a instituției de învățământ o credibilitate cu care puține dintre lucrările doctorale din zilele noastre se pot lăuda.
Dar povestea depășește cu mult registrul arid al descrierilor documentare, statistice.
Consemnările despre conviețuirea în același spațiu, alături de populația românească, a germanilor, evreilor, lipovenilor, sunt completate cu relatări ale oamenilor în vârstă intervievați de autor, care creionează o istorie orală a relațiilor dintre comunitățile din Vicovu de Jos.
Dincolo de istoria școlii și a oamenilor care au slujit-o, îi regăsim pe dascăli în viața cea de toate zilele, alături de oamenii satului, dar și implicați, cum se proceda în timpul comunismului, în felurite activități ”sociale, culturale și ideologice”, cu o fină ironie fiind prezentate parte dintre acestea la capitolul ”Domnii, tovarășii și ședințele”.
Venind către zilele noastre, Victor Iosif ne readuce în atenție subiectul mereu actual al ”repetabilei reforme” în educație.
Sunt dedicate pagini amintitei reviste școlare ”Generații”, laureată la timpul respectiv la nivel național, dar și Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina.
Schițele biografice și profesionale ale dascălilor care au lucrat la Școala ”Ioan Vicoveanu”, amintiri ale sătenilor despre aceștia, dar și o prezentare a ”personajelor și personalităților satului”, întregesc această carte care, în sine, constituie un punct de referință pe cartea de vizită a comunei Vicovu de Jos, dar și a acestui colt al țării.
Neculai ROȘCA
