Ziua Libertății Presei. Să ne bucurăm, deci

Toată lumea felicită, toată lumea transmite urări, toată lumea din branșă exprimă considerații. Mă bag și eu, că astăzi este, nu-i așa:  ”Ziua Libertății Presei”!

Oficialii transmit felicitări, organizează chiar mici întâlniri, cu schimb de diplome, cocarde și clinchet discret de șampanie. Pe rețelele de socializare, prietenii vechi și noi  felicită breasla.  Iar cei înrăiți împotriva acesteia, transmit sudălmi, reproșuri, acuzații etc. din vastul lor repertoriu.

Este presă liberă în România? Cum să nu? Nimeni nu îl împiedică pe jurnalist să transmită în spațiul public vrute și nevrute, după cum îl taie capul. Unul scrie o gogomănie și publicul cumpără informația nu pentru că e fraier, ci pentru că e împachetată frumos în cuvinte și în imagini. Altul își bate capul să ducă la bun sfârșit o anchetă la care a muncit câteva luni iar când scoate adevărul la iveală, prima pagină este ocupată deja de un divorț răsunător, cu proces de partaj.  Altul alege literă cu literă cele mai potrivite cuvinte pentru reportajul minunat, trăit pe cine știe ce coclauri, însoțit de imagini fără seamăn, a cărui publicare poate fi amânată câteva zile, fiindcă sunt alte priorități editoriale și oricum, materialul este ”atemporal”. Altul scrie știri scurte despre ce se întâmplă  astăzi. Unul prinde curaj și își face drum către locurile în care oamenii se omoară între ei și trimite de acolo, înspăimântat de cele văzute, relatări despre atrocități.

Tot pe acolo, să-i zicem un coleg de breaslă, cu barbă și fără mustață, după model cecen, face transmisiuni în direct, dând tonul cu OK-ul americănesc soldatului de pe tancul rusesc, pregătit să trimită proiectile în sus, pentru a-l speria aparent, de dragul scenariului pregătit dinainte, pe reporterul cu cască, barbă și microfonul pregătit.

Presa este liberă în România. Că un jurnalist trage hăis iar altul cea, contează mai puțin. Derapajele celor mai mulți din breaslă sunt sancționate chiar în interiorul acesteia.

Și oricum, mogulii presei cu ale lor, jurnaliștii liberi cu ale noastre! Să ne bucurăm, deci…

La mulți ani nouă!

Mulțumiri prietenului Romică Andreica, de la el am preluat poza care ilustrează aceste cuvinte. Dacă va cere cândva, cineva,  drepturi de autor pentru ilustrație, punem mână de la mână și îl vom scoate din foame!

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.