Falsul mizantrop de provincie: Autobuzul
S-au oferit abonamente gratuite senioarelor și seniorilor târgului, pe bază de cupon de pensie. Bucurie mare printre aceștia, cu miile s-au așezat la cozi pentru a le obține. Să fie, să nu trebuiască. Dar și prilej de socializare în autobuzele locale.
Este oră de vârf, liceenii ies de la școală cu duiumul și inundă mijloacele de transport în comun. Senioarele și seniorii, așezați confortabil și pe bine merit, își continuă conversația începută, vizibil stingheriți de viitura de imberbi și codane gălăgioase.
De unde plecaseră? Aha!, de la durerile de picioare. O doamnă explică meticulos cum i-a ajuns durerea la genunchi, ce tratamente face, care doctor este mai bun, pe care nu îl recomandă deloc. Altă doamnă descrie cu multă acuratețe problemele pe care le are la șolduri, cum se tratează, ce masaje i s-au recomandat. A treia urcă mai sus pe corpul uman, explicând ce foloase aduce un masaj adevărat pe coloana vertebrală, de jos în sus, de la lombare la cervicale și în lateral, pe coaste. Și de aici vine și discuția despre inimă, cu colesterolul ei, cu tensiunea ei, cu electro-cardiogramele ei, cu doctorul cel priceput, cu rețeta cea mai bună, cu farmacia recomandată, cu ofertele.
Brusc, discuția alunecă într-o zonă aparent sinistră: V-ați luat loc? Am auzit că se scumpesc la Pacea Nou! Iertați-mă, eu sunt de la Burdujeni, acolo avem locuri fără bani! La Suceava e belea, dragă doamnă! Acum doi ani am dat 30 de milioane, într-un colț. Eu am dat 25 de milioane acum trei ani, dar mai la centru. Am făcut și bordură roată împrejur, cu faianță neagră, am pus și crucea, cu nume dar fără data morții, să nu mi-l ia altul.
Matale moșule, nu spui nimic? Se îndreaptă una dintre doamnele cu abonament gratuit către cel de-al patrulea ocupant al scaunelor așezate față în față. Ce să zic? Eu nu-s de la domniile voastre, de la oraș. Am și eu durerile mele, dar mi le port singur.
