Împăratul
În urmă cu trei decenii, pe când primar al Sucevei era proaspăt alesul Constantin Sofroni, în fruntea RAUCL a fost numit un tânăr inginer carismatic, pe nume Ștefan Groza. Se tutuia cu jurnaliștii care îl apreciau ca pe unul care va aduce un suflu nou în împietrita în proiect regie de utilități comunale și locative. Groza se tutuia cu toți, el însuși se accepta tutuit, era recunoscător celor care îl compătimeau pentru furunculul care îi crescuse pe nas. Și-a luat alături parteneră de nădejde o contabilă cu mână de fier, Rodica Nistor, și a pornit reconstrucția structurii de servicii publice municipale.
În scurtă vreme, Ștefan Groza reușit să se impună. A lăsat tutuielile deoparte, s-a desenzibilizat la complimente și a pornit să-și construiască propria carieră. Așa cum și-a proiectat-o el.
În scurt timp, sucevenii au văzut că fostul simpatic director Ștefan Groza a devenit un mic autocrat. A ieșit rapid la iveală adevărata sa personalitate: o ființă lipsită de empatie, indolentă, doritoare în primul rând să dobândească repede cât mai multe puteri.
Regia a devenit societate comercială: ACET. Avariile neanunțate se țineau lanț, ca și în zilele noastre, prețurile la apă și canal creșteau de la o lună la alta fără niciun anunț prealabil, ca și acum, primarii se succedau, șefii de la Consiliul Județean se succedau de asemenea.
Ștefan Groza mergea înainte. Pe măsură ce puterea lui creștea, dobândind pentru ACET statutul de operator unic de apă și canal în tot județul, în ciuda împotrivirii mai marilor ori mai mici comunități locale, Groza a devenit tot mai invulnerabil.
Când între el și presa locală s-a rupt lanțul de iubire, acum vreo două decenii, iar ziarele titrau despre ”Căpușa ACET”, Ștefan Groza suna la redacții și plângea la telefon că astfel de atacuri îi fac rău lui și familiei. ”Sunt ca un câine pe jumătate mort la margine de drum și fiecare dintre cei care trec, îmi mai dau un șut…” (exemplu de argument lacrimogen).
Anii au trecut. Când Ștefan Groza își construia, piatră cu piatră, cariera, nici Lungu nu visa că o să devină primar, nici Flutur președinte de Consiliu Județean. Ei sunt cei noi, Ștefan Groza este boierul vechi.
Degeaba plâng sucevenii la ușa primarului Ion Lungu. Degeaba se plâng cetățenii din alte sate și orașe la ușa primarilor ori a președintelui Consiliului Județean Gheorghe Flutur de proastele servicii oferite de ACET.
Ștefan Groza a fost înainte de ei și va fi în continuare. Periodic, el le transmite celorlalți, precum e scris în cronici: ”Domnii vin și pleacă, dar eu rămân mereu aicea! Eu sunt împăratul cel fără de moarte!”. Și nici Lungu, și nici Flutur, nu-i pot clinti măcar un fir de păr de pe antebraț preaputernicului Ștefan Groza. Se tem de el? Le este dator cu ceva? E vreo înțelegere la mijloc care să aibă ca finalitate un avantaj pentru mulțime? Cine știe!
Poate și un împărat ajuns la senectute are dreptul la un dram de înțelegere. Dar când acesta are în subordine indivizi care nu comunică cu populația decât prin interpuși (prefectură, consiliu județean, primării) și chiar și în acele adrese nu au măcar decența de a reciti ce-au scris, se vede că stâpânul este gol pe dinăuntru, la fel ca toți supușii săi, plătiți cu mii de euro lună de lună, din banii contribuabililor.
