Neculai Roșca – descendentul lui Ion Nistor
Dan Șarpe
Îi cunoșteam scrisul domnului Neculai Roșca de ani de zile, dar nu am avut plăcerea să-l am partener de câteva clipe la o discuție, la o cafea.
Bunul Dumnezeu a rânduit lucrurile în așa fel încât în acest an să ne intersectăm, iar acesta mi-a adus numai bucurii.
La începutul verii, domnul Neculai Roșca, prin editura Iuni Smart își lansează cartea ”Lapte și miere”. Prezent la acel minunat eveniment, am avut plăcuta surpriză să aflu mai multe despre dumnealui. De loc vine din Vicovul de Jos, apropiat spiritual, intelecutal, de un mare român, de un istoric de renume, în persoana academicianului Ion Nistor, care-i de loc din Vicovul de Sus. Am văzut, prezenți în sală, vicoveni veniți îmbrăcați în staiele lor de sărbătoare, uimindu-mă de simplitatea și frumusețea lor. Dacă întorceam timpul cu 100 de ani în urmă, retrăiam clipele Întregirii Neamului sau a Marii Uniri. Tot la acea lansarea au fost prezenți personalități sucevene, rudele domnului Roșca, prieteni și bineînțeles iubitorii de carte.
În ”Lapte și miere” autorul vorbește cu nostalgie de vremurile apuse. Chiar dacă sunt din perioada comunistă și de după, amintirile întotdeauna au prioritatea lor în viață, iar dacă cineva are harul de a le așterne pe hârtie, acele amintiri sunt consemnate frumos în lada de zestre a noastră, dar și în rafturile bibliotecilor.
Sfătuiesc pe oricine mai iubește cartea să se aplece, timp de câteva ore bune și asupra creației lui Neculai Roșca.
Fragment din cartea ”Lapte și miere”
”Orizonturi roșii a lui Pacepa”
”La IFA, cei aproape 3000 de oameni care lucrau în secțiile de mătase și celofibră, pe trei schimburi, se strigau în acele zile premergătoare marelui pas istoric printre utilaje, discutând preocupați despre ce se întâmplă afară. Fiind una dintre fabricile în care se aplicau prevederile drastice ale decretului 400, în sensul că, dacă erai prins fumând, te păștea pușcăria, dacă miroseai a alcool intrai sigur acolo, dacă lipseai de la muncă o zi, pierdeai 15 procente din salariu, și cu toate aceste riscuri asumate palmam printre uriașele mașini de filat, cu multă grijă, chiștoacele de țigară, să nu fim surprinși de ochii vreunui pompier vigilent care căuta cu osârdie persoane suspecte de încălcarea decretului.
Un lăcătuș mai experimentat în ascultarea ”Voci Americii” ne întreba pe noi, cei mai brudi, dacă am auzit de ”Orizonturile roșii a lui Pacepa”. Înțelegeam că este vorba despre o carte pe care un fost prieten de-al lui Ceaușescu, spion fiind, o publicase după ce fugise în America. Desigur, nimeni, nici măcar mai priceputul lăcătuș în tras cu urechea la ”Vocea Americii nu o citise, doar auzise de ea la acel post de radio, unde se făcea mișto de ”cel mai iubit fiu al poporului” și de consoarta acestuia, Ileana, care cică se comporta ca o țoapă în orice parte a lumii ajungea, nelăsându-l o clipă singură pe bărbatu-su, pentru ca nu cumva dânsul să-i compromită prestigiul”.
Mulțumesc, Dan Șarpe.
