”Titanic vals” și dupacul după ceafă primit la timpul cuvenit, în biserică
Am citit un articol publicat pe site-ul educațiaprinlectură.ro, semnat de Anca Găleșanu. Despre cum se comportă școlarii aduși in corpore la teatru de doamnele profesoare, probabil în ”Săptămâna altfel”: Pe scenă, actorii interpretau ”Titanic vals”, în sală învățăceii ronțăiau cipsuri, butonau telefoane, lingeau shaorme, se înghionteau cu vivacitatea și hăhăielile specifice vârstei. Actorii, pe scenă, interpretau crispați dar imperturbabil, rolurile din ”Titanic vals”.
Aveam vreo șapte ani, iar ai mei m-au împopoțonat cu straie naționale, mi-au pus brâu tricolor și pălărie verde pe cap, fudulia mea. Am mers la biserică, era duminică.
Biserica, mare pe dinafară, dar parcă și mai mare pe dinăuntru. Eu, cu gura căscată, mă uitam pe sus, după sfinții din icoane și celelalte minunății frumos colorate de pe pereți.
Și primesc un dupac după ceafă de la tata: Dă-ți jos pălăria de pe cap în biserică, zăbăucule! Așa te-am învățat?
Cam așa era pe atunci, în biserică, ca și la teatru, ori în orice loc unde educația din primii ani ieșea la vedere. O cleapșă primită la timp, nu se mai uită o viață.
Dar cred că acum nu mai este voie, nu-i așa?
Foto: Britannica
