Bătrânul câine credincios de la Tișăuți. A păzit casa stăpânului mort de trei ani, până când noul proprietar a dărâmat-o, și nici atunci nu a vrut să plece. A fost dus la adăpost de ”Casa lui Patrocle”
O poveste adevărată, emoționantă pentru cei cărora preocupările de zi cu zi le mai lasă timp și pentru compasiune, s-a petrecut ieri la Tișăuți, în comuna Ipotești. Acum trei ani, stăpânul unei case și a unui câine credincios, ultimul prieten al său, a încetat din viață. Omul a fost îngropat în cimitirul satului dar câinele, care l-a condus pe ultimul drum, s-a întors la căsuța veche, acum pustie. A păzit-o cu strășnicie în toți anii care au urmat până de curând, când rudele celui decedat au decis să-i vândă casa unui străin. Noul proprietar s-a apucat repede de treabă, pornind să demoleze casa cea veche, pentru a construi altceva, cine știe ce. Dar a întâmpinat, din mormanul de moloz, împotrivirea crâncenă a câinelui credincios locului și vechiului stăpân. Luat prin surprindere, omul a sunat la 112 vorbind despre un câine agresiv și îndărătnic, care refuză să părăsească șantierul.
Alti oameni, de la Asociația ”Casa lui Patrocle”, care au cerut și ajutorul jandarmilor de la unitatea din Suceava, au mes la Tișăuți, au găsit câinele păzind neclintit mormanul de moloz. L-au luat de acolo și l-au adus la Suceava, unde doresc să-i pregătească o viață mai bună pentru anii pe care îi mai poate avea de trăit un animal bătrân ca el. Cine știe…
Dar iată povestea, spusă chiar de voluntarii de la Asociația ”Casa lui Patrocle”:
Tișăuți, azi. Împreună cu jandarmii am mai salvat un suflet. Apel la 112 cum că intr-o gospodărie ai cărei bătrâni au murit in urmă cu vreo trei ani, a rămas câinele de izbeliște. Câine care ar mușca și ar fi agresiv.
Un bătrân de peste 12 ani, singur și sălbăticit.
Lesne de ințeles, căci stă acolo singur de peste trei ani. L-ar fi hranit o rudă a bătrânilor in tot timpul ăsta, dar săptămâna trecută casa a fost vândută. Noul proprietar a demolat casa bătrânească. Câinele a rămas acolo cuminte pe movila lui de moloz. Și pare că păzește ce-a mai rămas din casă, și din amintirile sale dintr-o altă viață alături de oamenii care l-au crescut.
Pare că-i orb, insă mâine il va vedea un medic. Chel, slab, fără dinți. Cam răutăcios ce-i drept, dar de singurătate și teamă. Mai are rost să intrebăm de ce nu s-a găsit un vecin, un om dintr-un sat intreg care sa-l adopte și să-i poarte de grijă? N-are sens. Va rămâne în grija noastră și nu-i va lipsi nimic.
Mulțumim Jandarmeriei Suceava pentru sprijin și implicare!
