O lume minunată – Capșa Mică, Federala unu

Florin Hău trece strada, cu pieptul înainte și cu barba grizonantă brăzdând aerul rece al serii. Mugur Geu și Dan Te Gurtesch vin și ei din spate, cumva grăbiți și înfrigurați, bizuindu-se pe arheologul cu prestanță și cu portofelul plin. Nici o mașină nu le încurcă traversarea nocturnă de-a curmezișul străzii Mihai Viteazul, către Federală.

Peste drum, în întuneric, o siluetă cu balonzaid și diplomat, cu o carte subsuoară, le taie calea:

Aha, voi sunteți maeștrilor! Pe unde umblați? Mergeți la Federală?

Domnule Ion Cozmei? Matale ești? cum de te-am recunoscut acum, pe întuneric? Dă-mi o țigară, se bagă în seamă Mugur Geu.

Geule, știi că nu fumez. Domnule arheolog, câtă plăcere, nu v-am văzut de multă vreme, pe unde mai stați?

Pe la Pacea, pe unde altundeva, răspunde Florin  Hău, nițel deranjat de întrebare. Dar dumneavoastră maestre?

N-ați prins de veste? Eu la Călinești, în cimitirul satului, lângă strămoșii mei, neamuri de-ale lui Eminescu. Plictis mare, parol!

Cu treabă la Suceava? Un șpriț ceva? Se bagă în seamă Dan Te Gurtesch…

Dane, vezi că te articulez, îi dă peste nas Florin Hău. Domnule Cozmei, noi ziceam că vom putea reorganiza asociația culturală  Capșa Mică, pe lumea asta, că pe cealaltă lume n-am avut timp. La Rainbow n-am avut succes, nu ne-a luat în seamă nimeni, nici măcar nu ne-au văzut când am cerut comanda. Am zis că vom avea mai multe speranțe  dincoace, la Federală. Cu dumneavoastră alături, vom avea sigur mai mult succes.

Domnule Florin, cu multă plăcere voi accepta invitația dumneavoastră, numai dacă aveți la îndemână un certificat de naștere de Suceava, că altcumva nu vom fi bine primiți. Ba chiar vom fi scoși în șuturi și nu vom fi lăsați să facem cultură nici măcar în ograda crâșmei, la spălătoria de mașini.

Adicătelea cum? se revoltă Mugur Geu. Ani în șir am ținut aici Capșa Mică, am fost ales președinte în ciuda împotrivirii unora și să nu îmi găsesc locul la terasă măcar?

Geule, calmează-te! intervine Gurtesch. Tu ai închinat steagul de mai multă vreme. S-a schimbat gestionarea, nu mai este tanti! Acum vin studenții la cafele,

Eu zic să mergem înăuntru. Dacă e Tănăsescu acolo, chiar și Huzdup, au sau nu bani, trec consumația la condicuță, propune Ion Cozmei. Florin Hău dă din cap afirmativ iar Mugur Geu, cot la cot cu Dan Te Gurtesch, aprobă cu și mai multă asiduitate.

Ion Cozmei, Florin Hău, Dan Te Gurtesch și Mugur Geu, acesta din urmă cu agenda subsuoară, intră în curtea Federalei. Liniște și pace la spălătoria auto, terasa goală la crâșmă.

Aici e de noi, se învolburează Mugur Geu.

Măi boule, ai țechini la tine? Se pune în gardă poetul nepereche din Ițcani, Dan Te Gurtesch.

Au baștanii, mucles… îi răspunde cu voce domoală Mugur Geu.

Bibanilor! Ce vorbiți acolo? întreabă cumva la unison Ion Cozmei și Florin Hău.

Nimic, nimic maeștrilor, doar ne gândeam cine face cinste la noua Capșa Mică, sugerează Gurtesch.

Florin Hău, cu demnitatea lui înnăscută, îi calmează: băieți, numai ce ați ieșit dintr-un loc unde nu am fost luați în seamă și vreți aplauze peste drum? Tăcere! Uite-l pe Liviu Huzdup. Salut Liviule? Mă vezi?

Cum te văd și cum mă văd maestre! Și pe ceilalți îi văd la fel de clar. Tot cu gândul la Capșa Mică? Doar sunteți țepeni, ce-i cu voi pe aici, oamenilor de cultură?

Măi negosule, băiatule, Liviule, dă o comandă la bar, că am venit cu cei de la Capșa Mică, pentru o nouă ședință… zice Ion Cozmei, pregătit să pună pe masa de pe terasă servieta diplomat, cu lucrări despre Taras Sevcenko pe care de multă vreme ar fi vrut să le prezinte într-un public amplu.

Domnule Cozmei, cu mâna pe inimă vă spun: Am decedat! N-am cum să dau comanda la bar. Nu mă văd fetele, pe bune!

Ai murit și tu confrate? N-ai scris tu multe poezii, dar cele două – trei mi-au intrat la suflet. Cum facem de-un șneaps, că ești mort mai dincoace, poate de descurci?

Oameni buni, nimeni nu răspunde la telefon. Nici notarul Busuioc, nici tata, Dumnezeu să îl odihnească în pace! Stă cu spatele la mine în cimitir și citește o carte verde, în două volume. Idiotul lui Dostoievski. A cerut-o înainte de a muri de la Roșca, și după ce a citit-o a murit iar când m-au așezat lângă el, numai povești cu prințul Mâșkin îmi recită, spre disperarea proprie și spre dorința de a ieși în lume. Am scris  câteva poezii, m-am temut că vor fi proaste versurile. Pe cine să mă bizui acum, că sunt și eu la fel de mort precum ceilalți?

Cum adică? Nimeni nu poate să dea o comandă? Neamțule, hai să ne cărăm de aici, zice Geu către Gurtesch.

Târgovețule, puțintică răbdare, îi întoarce vorba Dan Te Gurtesch. Salut Liviule! Uite vine Ovidiu Busuioc, e chiar în spatele tău!

Degeaba, a trecut deja dincolo. Poate cu alții vom avea mai mult succes. Uite restauratorul  cu nasul lui cel mare! Salut prietene Fărtăiș! Ce faci? Ai portofelul la tine? Punem o Capșă Mică pe terasă la Federală, ca pe vremuri?

Liviule, te-ai prostit și tu. N-ai înțeles că noi suntem de-acum doar spectatori în această lume? Dă și tu un ghiont studentelor. Dacă chicotesc, poți da comanda, eu plătesc! Recomandă rezervat Ion Cozmei, așezându-se împreună cu toți ceilalți pe scaunele  metalice de pe terasa defunctei Federale. Dragi prieteni, reînviem Capșa Mică, deci? Hai la treabă! Eu am experiență organizatorică, domnul Florin Hău este cel mai bun secretar, Mugurele, lasă mofturile de președinte, că aici nu bem, doar muncim. Dan Te Gurtesch, fii deștept, sunteți doi autori cu prestigiu, facem toți echipă. Poezie înainte de toate!

Dar eu cu săpăturile, pot intra în consiliul de administrație? Sunt și eu, în felul meu, poet…, îndrăznește arheologul Florin Hău…

Cum să nu, este loc pentru toți! Uitați, domnul profesor Huzdup a venit și el, să vă citeze din romanele lui Dostoievski și din anecdotele  genialului matematician Grigore Moisil.

Cine-i ăsta? Vreun poet necunoscut? Se repede Dante Gurtesch.

Te-a învățat aritmetică, pe tine și pe ai tăi neghiobule! Se aude vocea din spate a lui Zebi, caricaturistul.

Măi Zebi! Și tu ai murit? Se întoarce speriat Cozmei și cei din jur.

Se putea altfel, maeștrilor?