CABANA PUTNA, BLESTEM, PLAGĂ SAU PROVOCARE PENTRU PUTNENI?

Turiștii, tot mai mulți de la un an la altul, care se îndreaptă către Putna, acolo unde își doarme somnul de veci voievodul Ștefan cel Mare, beneficiază în general de o bună primire la noile pensiuni turistice ridicate după 1990.

Turiștii mai bătrâni își amintesc însă că acum 30 de ani, la Putna, pe lângă birturile și restaurantele locale,funcționau și două unități de cazare, cum erau numite atunci, ca și acum, ale OJT: Hotelul din deal și Cabana din vale. Hotelul din deal cu terasa lungă, cu parcul dinspre stradă unde dintr-un chioșc se oferea bere la halbă, mai mult spumă, ce-i drept, cu căsuțe-camping adăpostite sub umbra molizilor, spre delectarea tinerilor de atunci dar și Cabana din vale, cu parcul dendrologic- mândria putnenilor, ce adăpostea specii rare, aduse cândva din locuri îndepărtate de fostul proprietar. Aici se făceau cele mai faine nunți pentru că dansatorii – mireasa cu mirele, nașele cu nașii,nuntașii între ei puteau fi văzuți de la înălțime, din balconul de la etaj ce înconjura salonul de jos, în toată splendoarea lor. Ca un fel de drone din zilele noastre zburdau privirile celor de la balcon peste capetele și fețele însuflețite ale nuntașilor.

Povestea de astăzi are ca punct de plecare o astfel de amintire.
Turiștii, tot mai mulți de la un an la altul, își pun întrebări istețe, privind pe partea dreaptă a drumului către Mănăstire: ce-o fi cu gardul dărăpănat, cu parcul în paragină și cu clădirea din spate, care ar fi fost respectabilă, dacă ar fi fost îngrijită. Este vorba despre acea Cabană despre care pomeneam.

În perioada dintre cele două războaie mondiale, un anume Fischer, industriaș evreu cu renume în zonă, construise o casă pentru el și familia sa la Putna, în preajma fabricilor pe care le avea în proprietate acolo, una de cherestea și alta de producere a cimentului. În fața casei amenajase un mic parc dendrologic, cu arbori lalea, castani roșii, alte specii rare de arbori și arbuști. A venit al doilea Război Mondial, familia Fischer a plecat intempestiv și nimeni nu știe din Putna zilelor noastre încotro s-au dus. Poate au ajuns în lagăre și au murit acolo, poate că au trecut oceanul spre America, poate au răzbit către statul Israel pe cale de a se înfiripa, cine știe?

În anul 1948, odată cu ”naționalizarea principalelor mijloace de producție” și proprietățile familiei Fischer de la Putna au intrat în proprietatea statului. Imediat după război, utilajele de la fabrica de ciment fuseseră deja confiscate de sovietici, care au lăsat în urmă doar niște mari construcții din beton ce au supraviețuit până în primăvara acestui an. Fabrica de cherestea a supraviețuit, într-un fel sau altul, deocamdată, mutată de la un proprietar la altul, din ce în ce mai nevolnic.
Casa familiei Fischer a avut un destin pe cât de sinuos, pe atât de trist.

După ce clădirea a fost abandonată de foștii proprietari și după război a fost naționalizată, în aceasta a fost amenajat un sanatoriu pentru bolnavii de tuberculoză. După ce sanatoriul a fost desființat, clădirea cu parcul aferent de aproximativ 2 hectare, a fost preluată de OJT – structura care se ocupa de turism la acea vreme și care, de la începutul anilor 70, au transformat-o în spațiu de cazare pentru turiști, cu cramă la subsol, restaurant la parter și camere de cazare la etaj, în dormitoarele dispărutei familii Fischer. La sfârșit de săptămână, aceste spații erau cele preferate pentru nunți, cumătrii și alte evenimente, fiind căutate de clienți din toată Putna dar și din localitățile învecinate.

După 1990, când s-au pus în aplicare timidele legi ale privatizării, unii întreprinzători locali au preluat în administrare, dorindu-și chiar să devină proprietari pe imobilul impunător la acea vreme cu tot cu parcul din preajmă. După regula veche – când doi se ceartă, al treilea câștigă, rețeaua hotelieră ”Continental” a cumpărat clădirea și ce a mai rămas din teren, cam un hectar, în condițiile în care unul dintre întreprinzătorii putneni reușise deja să smulgă un alt hectar din vechea proprietate a evreilor Fischer. Cabana Putna a mai funcționat cumva până în 1998, când și-a închis definitiv ușile și porțile. Dinăuntru, foștii administratori ar fi luat ce-au putut, până când vigilenții lucrători de la ”Continental” au pus lacăte și sigilii.

Toată lumea se aștepta, acum 20 de ani, că vor veni cei de la lanțul hotelier internațional să repună în circulația turistică Cabana. Nimic nu s-a petrecut însă, în cele două decenii. Gardurile s-au prăbușit, prin tabla pusă de ochii lumii pe acoperiș intră și ies păsărelele după voia lor, tencuiala se scurge de la o iarnă la alta. Copacii din parcul dendrologic îmbătrânesc și putrezesc pe dinăuntru, castanii roșii nu mai rezistă, doar arborele lalea mai ține piept vremurilor, bucurând ochii trecătorilor cu spectaculoasele flori galbene, la fiecare sfârșit de primăvară.
Un primar al comunei Putna, Vasile Hotnogu, a identificat acum câțiva ani o posibilitate ca perimetrul de aproximativ un hectar, inclusiv clădirea lăsată în paragină să fie preluată de administrația locală pentru a fi reabilitată zona și construcția și reintrodusă în circuitul turistic. Din păcate, răspunsul a fost negativ, ba mai mult, Primăria Putna a fost amenințată de un avocat al grupului ”Continental” că, dacă nu renunță la astfel de solicitări va fi obligată la plata de daune consistente.

Zvonurile cele noi arată că undeva, pe această planetă, o rudă, poate chiar o fiică a bătrânului industriaș Fischer este în viață și ar putea să revendice proprietatea familiei, inclusiv Cabana de la Putna. Până atunci, de la un fost administrator al acestui edificiu, din vremea în care în interior funcționa restaurantul, crama și cazarea la etaj, am aflat că în lemnul din care este preponderent construită clădirea a intrat o ciupercă nemiloasă, care distruge tot, unica soluție pentru ca acești fungi să nu se extindă în tot satul fiind incinerarea. La mai multe case din preajmă, construite din lemn, gospodarii au fost nevoiți să schimbe bârnele din care își construiseră locuințele, cu altfel de materiale,imune la ciuperca lemnului. Nu se poate face în acest moment o legătură între focarul de fungi de la Cabană – locuința veche a familiei Fischer și problemele pe care le au oamenii ce locuiesc în case din lemn în vecinătate.

(foto: Lu Chiraș)

Please follow and like us: